Glaucomul
Autor: Dr. Constantinescu Elena
Este o afectiune lent progresiva a ochilor si reprezinta o cauza importanta de orbire in lume. Aparitia glaucomului se explica prin dezechlibrul dintre cantitatea de lichid care se produce la nivelul corpului ciliar al ochiului si capacitatea de eliminare prin unghiul camerei anterioare.
In grupul de boli cuprinse sub denumirea de glaucom se includ o serie de manifestari care pot duce la distrugerea lent progresiva a fibrelor nervului optic.
Glaucomul poate evolua timp indelungat fara semne clinice, de aceea se recomanda cunoasterea factorilor de risc in aparitia sa. Printre acestia amintim componenta genetica si de aceea sunt necesare controale preventive ale rudelor apropiate ale pacientului in tratament pentru glaucom.
Alti factori de risc sunt varsta, diabetul zaharat,hipertensiunea arteriala,fumatul,alcoolul sau alte toxice.
Examinarea oftalmologica trebuie sa ia in calcul anumiti parametri care, prin coroborare lor pot confirma diagnosticul, si anume :acuitatea vizuala (AV),examenul fundului de ochi (FO), determinarea campului vizual (CV) si mai ales tensiunea intraoculara TIO). De mentionat ca AV se pastreaza mult timp in limite normale, de aceea celelalte examinari trebuie urmarite cu mare atentie.
Pentru diagnosticarea diferitelor forme clinice ale glaucomului sunt necesare si alte examinari de mare precizie , recent intrate in arsenalul oftalmologiei. Acestea ar fi tomografia in coerenta optica (OCT), ecografia oculara, gonioscopia (examinarea unghiului camerei anterioare)
Afectiunea se caracterizeaza in special prin cresterea TIO care duce in timp la distrugerea fibrelor nervului optic (NO), la nivelul emergentei sale din glob, vizibile la examinarea FO.
Cresterea TIO , unul dintre elementele esentiale in diagnosticul de glaucom,dar nu este singurul, este nevoie de examinare atenta, completa.
Aspectul FO, cu modificarea papilei NO,poate fi sugestiva pentru diagnostic, dar trebuie completat cu examinrea CV, parametru la fel de important, cu atat mai mult cu cat examinat la intervale de timp ofera date asupra evolutie bolii, prognosticului si eficienta tratamentului.
Din momentul precizarii diagnosticului si a formei cilnice de glaucom, pacientul este dependent de tratament si control de specialitate toata viata.
Tratamentul medicamentos consta in instilatii de picaturi la recomandarea specialistului.
Glaucomul este o afectiune serioasa si ca atare trebuie tratata cu mare grija. Se poate tine sub control prin tratament atent personalizat,si cu o buna colaborare medic- pacient ; mai ales este necesara o buna informare a pacientului aflat in tratament.
Tratamentul glaucomului este permanent si poate fi medicamentos sau chirurgical in functie de forma clinica si raspunsul la terapie.
In momentul actual exista o gama larga de medicamente in tratamentul nonchirurgical, controlul se face in cabinete dotate cu aparatura moderna, care prin complexitatea lor pot crea baza de date pacientului si prin controale repetate pot furniza informatii asupra evolutiei si prognosticului bolii sub tratament.
Cand tratamentul medicamentos devine insuficient se recurge la chirugie microscopica, in prezent exista numeroase tehnici si metode chirurgicale de scaderea a TIO,insuficient controlata prin instilatii.
Luand in considerare factorii de risc enumerati mai sus, pentru diagnosticul precoce al glaucomului se recomanda controlul oftalmologic periodic si discutia cu medicul specialist asupra posibilitatii aparitiei glaucomului in fiecare caz in parte.
Dupa Tratatul de Oftalmologie, sub redactia Myron Yanoff si Jay S. Duker 2019.